Povestea unor mărturii ideale :)

Standard
Povestea unor mărturii ideale :)

A fost odată ca niciodată doi oameni frumoși care doreau mărturiile de nuntă visate și pentru asta au apelat la alți doi oameni la fel de frumoși(și modești) care să le aducă la lumină mărturiile din vis. Și astfel a luat naștere o minunată colaborare 🙂

Zis și făcut. Am vorbit cu Daniela, am stabilit modelul dorit și ne-am pus pe treabă. Am cutreierat lumea onlinelui și toate magazinele de crafting în speranța găsirii celor mai bune materiale. După ce am dus la bun sfârșit etapa pregătitoare, ne-am pus pe modelat cu blândețe și răbdare fața de timpul de uscare al pastei de modelat 

 

Imediat ce pasta s-a uscat, am trecut la faza a doua :transferului imaginii de pe servețel pe suprafața dorită

Și am tot lucrat și am tot lucrat,  zi de vară până-n seară, cale lungă să ajungă, până am strâns 200 de mărturii cât mai aproape de visul Danielei si al lui Ionuț :

Următorul pas magic spre întregirea mărturiilor le-a adus identitatea dorită: de acum era clar că aceste bucăti minunate de lut modelat vorbesc despre unirea destinelor Danielei și a lui Ionuț: 

Povestea noastră minunată a continuat cu  lăcuitul fiecărei mărturii în parte( nu avem fotografii din acea etapă fiind destul de „fascinați” de vaporii care emanau din borcanul cu lac :)) ), cu lipirea unui magnețel pe spatele fiecărei marturii. Cu aceleași respect și răbdare fața de munca noastră și visele celor doi miri, am așteptat o săptămână, timp în care am îngăduit lacului să se usuce.

Partea cea mai frumoasă și ultima a culminat cu testarea produselor finale pe umilul nostru frigider; vă puteți lesne închipui că nu ne-au intrat 220 de marturii pe frigider însă cu titlu de exemplu: 

După ce le-am imbrăcat în hăinuțe de sărbătoare in culoarea dorita de Daniela, in ton cu evenimentul unde trebuie să impresioneze ….. 

…le-am dus în parc și le-am oferit o mini ședință foto, mândri că munca noastră a ajuns la un final dorit 

Aruncă și tu o privire.nu-i așa că arată mega cool? 🙂

Dacă îți dorești mărturii unicat la nunta ta și vrei să surprinzi invitații cu originalitatea ta,tot ce trebuie să faci este să imi scrii la avramescuoana1@gmail.com sau pe  Pagina mea de facebook. 

Impreună putem să aducem la viața mărturiile perfecte 🙂 

Gândește senin, iubește și pictează în culori !  

Anunțuri

Dream on, dream on ( cum plec în vacanță cu banii din handmade)

Standard

Povestea  de dragoste dintre mine și craftingul handmade a început  ca o joacă, așa cum ludicul nu m-a părăsit niciodată chiar și adult fiind. Eram într-o pauză dintre joburi și mă plictiseam tare rău acasă în ciuda faptului că scriam (still loading) la prima mea carte de proză, îmi pictam pereții, îmi trăiam povestea mea de iubire și visam cu duiumul.

Am început prima oară cu pictatul pietrelor, materialul prim fiind dintotdeauna o pasiune dusă spre obsesie; oriunde mă duc adun pietre de felurite culori și forme pe care le țin în zeci de coșulețe prin toată casa. Întotdeauna m-a atras piatra – rece și tăcută, o poveste minerală de milioane de ani, o poveste în care se profilează mii de alte povești.

10433125_812312152143480_5442343900975903328_n

Primele pietre pictate stângaci conțineau de regulă mesaje sarcastice și amuzante, de aici și numele paginii mele, Pietre sarcastice și tricouri cinice, apoi am trecut la visatul monocrom, din care mi-au ieșit câteva colecții de pietre totemice; între pictatul de pietre mai inseram de cele mai multe ori decorarea câte unui perete, unui ghiveci de flori, unei veioze sau a unui tricou pentru aniversarea vreunui prieten drag.

Bunăoară, de ziua logodnicului meu, pasionat fiind de zen și spiritualitate, i-am făcut un tablou yin&yang din capace de bere reciclate și pictate manual ( trebuie să mulțumesc chelnerului din Private Hell care mi-a strâns sârguincios timp de o săptămână capace 🙂 ), când bunicul meu din partea mamei a decedat , am decis să-mi parcurg travaliul doliului colorându-mi universul și unul din pereții livingului în culori vibrante și vesele.

Apoi am trecut la bijuterii, de cele mai multe ori alegând să pun o pată de culoare pe pandantive sau cercei metalici, terni și fără personalitate rămânând ca într-o altă perioadă să mă axez pe pictatul pereților casei și ai unor prieteni care au rămas impresionați de universul pe care-l creasem în livingul meu.

Această prezentare necesită JavaScript.

De la întreaga joacă fără interes comercial , astăzi am ajuns să plec în vacanță cu banii integral strânși din crafting. Desigur că mi-am diversificat materialele cu care lucrez, dacă îmi vizitezi pagina  o să afli că fac: brățări vesele din lemn pictate cu această mână stângă, magneți de frigider din piatră de râu pictată,taguri de lemn pictate, broșe din acril ori piatră ornate manual, brelocuri din mucava pictate sub un număr infinit de forme, perii de păr pictate cu migală, coliere și pandantive în culori vibrante de vară, bucăți de lemn cu mesaje comerciale, genți ornate cu fluturi vii, căsuțe de păsărele pictate în culori visate de cu seară, tricouri personalizate după bunul plac și încă mai am sute de idei.

iată câteva dintre acestea:

Cei care trec pragul paginii mele și aleg din crafturile mele spun că ceea ce fac mă recomandă cel mai bine: o tipă a cumpărat un breloc multicolor iar la câteva zile m-a sunat că vrea pentru întreaga familie brelocuri cu diferite inscripții sau modele, cea care a ales peria de păr m-a rugat să-i pictez și o oglindă pentru fetița sa, o cunoștință mi-a trimis poze cu ea purtând chiar de ziua sa de naștere un colier făcut de mine cu ceva timp în urmă, alții îmi trimit imagini cu frigiderele lor vesele pe care poposesc pietrele mele- magneți.  Deunăzi am terminat niște magneți cu văcuțe vesele și ludice, ultima comandă primită de la un  client amic care dăruiește mai departe.

Mărturisesc că nu am crezut vreodată că voi ajunge să fac o mică afacere din pasiunea- terapia mea , totul a pornit cu o joacă a mâinilor avide de plăsmuire, cu multe vise care se doreau a fi materializate, cu o dorință sisifică de a colora universul exterior care-i de cele mai multe ori lipsit de strălucire sau culoare.

Am visat, da recunosc, am visat și ceilalți îmi spuneau că visez prea mult sau inutil. Astăzi le zâmbesc lin și îi invit în vacanță cu mine, această vacanță binemeritată și muncită cu aste două mâini care se încăpățânează să adauge culoare oricărui lucru înconjurător.

Dacă ai vreo idee, vrei ceva personalizat sau vrei un perete pictat acasă, scrie mi la adresa mpectaticdancer@gmail.com sau  pe pagina Pietre saracastice și tricouri cinice.

Așa că : Gândește senin, iubește și pictează în culori ! 🙂

TO BE CONTINUED

Un Upgrade. Din suflet.

Standard

Imagine

Van Gogh s- a hotărât să moară. S-a împușcat în burtă și apoi a început să trăiască. În amintirea mea, a Domnului Echt și a unora mult prea ignoranți.

Stătea în iarbă în chip de Domnul Echt și sângera ciuperci halucinogene upgradate într-un halou unde lumina voia să pătrundă doar rugată.

Superman voia să o salveze pe Hona-cea-Adormită în pădurea insomniacă. Doar că McDonalds îți lansase o nouă linie de big-macuri halucinogene și vitele așteptau nerăbdătoare să intre în Biiiiiig–(deal??? No shit ! ) Mac .

Între timp se umpluse Graalul , colajul se înroșise de la atâtea like-uri.

În somnul lor, Hona și Echt  sforăiau principii estetice care în alte circumstanțe ar fi născut niște curente artistice mai puternice decât cele ce bat în ochii orbi ai privitorului.

Dacă ar ști cineva să deseneze zorile––– momentul în care se alege întunericul de  lumină . Dacă cineva de aici, din prezent, din realitatea asta înșelătoare, … of,  însă toți știu doar să numească întunericul   și eventual, pseudo-lumina.

Imagine

Laptopul îți lăsase papucii să se bucure de berea belgiană ce-și trăgea seva dintr-o mănăstire benedictină construită lângă patriarhia în care sughițau prea sfintele moaște ale domnului  Echt iluminat între paranteze.

Avionul McDonald livrează Coca-Cola în stare solidă …

NU suntem anonimi…în ciuda faptului că mergem  la  festivalul Anonimul  în Deltă –n august .

O invazie de nou într-un subterfugiu al vechiului… E dezarmant, Van Gogh nu e niciodată vechi cum nu se poate situa niciodată într-o emisferă cosmică ponderată. Mă întreb și acum halucinant ce este ponderea, realitatea crudă ce te trudește în portrete dubios de chinuite sau idiosincrazia privitorilor debusolați de simplitatea crudă a culorii?

Asta nu e talent. zău.

Unde sunt primăverile de altădată ?

Imagine,

Aici sunt , răspunse  Van Gogh , fluierând.

Desen în stilou, tempera și colaj de Fata de ghindă.

Un pahar ratat

Standard

Am spart un pahar aseară.În timp ce strângeam cioburile mi-am dat seama că acest pahar e un act ratat. M-am gândit să nu-l arunc, mâine voi știi cu siguranță ce să fac cu el. Și așa a fost, m-am gândit să fac un colaj din el. Am aplicat culori, mascara neagră, părul meu castaniu, scrum de țigară.

 

 

Asta fac eu cu actele ratate. Voi???

Despre dragoste(și alte iluzii). Proiect sinestezic.

Standard

Ei:

El:

Și Ea:

Ingrediente:

– litere din reviste

– un poster ”Sărutul” de Gustav Klimt.

– versuri ale unei melodii în cap,

– spațiu pe perete

– dementia praecox(wanna be).

– Da, și asta.

N.B. Nu am terminat încă!!! Totul e în fază de project!

R-O-D-I-C-A.

Standard

Rodica are 6 ani și este o fetiță normală ca toate celelalte fetițe. Îi place să mănânce înghețată la cornet cu aromă de lămâie la primele ore ale dimineții și să spargă cu acul de cusut al mamei baloanele fratelui său mai mic, Mihai. De Crăciun urăște împodobitul bradului pentru că de fiecare dată brăduțul îi șoptește ușor la urechea stângă că se simte tare prost împopoțonat astfel.

Când avea 4 ani tatăl ei i-a adus cadou o sacoșă murdară de pânză cu o gaură mare prin care ieșea capul unui cățeluș murdar și speriat. L-a luat în brațele ei și de atunci Ahile e prietenul ei cel mai bun. La împlinirea vârstei de 5 ani , mama și cu tata i-au organizat o petrecere surpriză cu mulți copii, tort, muzică și confetti. Au adus și un clovn trist care făcea copiii să râdă. Rodica a făcut un atac de panică și s-a pitit cu Ahile sub pat până arlechinul acela trist a plecat.

Când e la bunici la țară, aleargă gâștele ca să le smulgă pene pe care mai târziu le vâră în călimara cu cerneală a tatei și apoi încearcă să scrie o poveste pe blocul de desen dăruit de bunica.  A aflat de la televizor că în anul 2000 toții oamenii o să arate ca niște roboți iar sentimentele nu vor mai exista, mâncarea așișderea.

Într-o zi de vară a văzut un bărbat care se suise într-un copac și cu ștreangul în jurul gâtului amenința că o să sară de pe creangă în timp ce oamenii strânși ca la spectacol încercau să îl convingă să coboare. ”Când am să fiu mare, o să mă fac spânzurată!” își spuse Rodica uimită de atenția pe care o primea omul sinucigaș.

Într-o altă zi, a intrat în atelierul tatei și a luat paleta plină de culori cu care tata pictase un tablou și a gustat din fiecare culoare de pe paletă. Pe galben și pe negru le-a găsit de-a dreptul savuroase în ciuda faptului că negru e puțin cam rânced și vâscos, pe când galbenul se fermentase puținel.

De doi ani Rodica are un secret teribil. Când avea patru ani, în timp ce mergea desculță prin casă a călcat într-un ac de pescuit lăsat de tata pe jos și s-a înțepat în călcâi. S-a așezat în fund și și-a privit gaura din călcâi. A hotărât atunci să nu spună nimănui cele întâmplate pentru că anticipa ce avea să urmeze apoi: mama și tata ar fi dus-o la doctor iar acesta i-ar fi făcut injecția aia lungă și dureroasă numită Antitetanos. De atunci își tot privește talpa piciorului pentru că a auzit de la ceilalți copii că dacă te-ai înțepat în ceva de fier , în câteva ore va porni de la locul înțepăturii până în dreptul inimii o linie mică, roșiatică, ce o va face să moară îndată ce va ajunge la inimă.