Fă cadouri personalizate – Canvas Freud și Sphinxul

Hello, Echt here, a doua jumătate a proiectului Pietre acrilice 🙂

Cu ocazia zilei cumnatului meu Alex m-am hotărât să- i fac cadou un tablou pictat de mine. Îmi place să ofer celor apropiați lucruri originale, personalizate în care să încerc să transmit prin diverse mijloace recunoștința și aprecierea pe care le-o port. Desigur fiecare dintre lucrările pe care le fac – fie că sunt tablouri, fie că sunt diverse accesorii hand made – ascund emoții și stări pe care le încerc atunci când le concep.

Așa că în cazul lui Alex m -am gândit să pictez ceva legat de pasiunea și domeniul în care dorește să-și construiască o carieră – anume psihanaliza. Desigur m -am gândit că personajul principal al tabloului nu ar putea fi altul decât papa Freud. Am răsfoit pe pinterest în căutare de idei și m am oprit la o imagine haioasă dar în același timp sugestivă, înfățișându-l pe părintele psihanalizei într-o ipostază originală și anume cu picioare de femeie.

Culorile pe care le-am ales pentru chip le-am gândit ca trebuind să fie pe de o parte neconvenționale – roz pentru păr, albastru pentru barbă dar în același timp să sublinieze personalitatea controversată a celebrului om de știință austriac.

Concepând acest tablou mi am dorit să spună o poveste sau să sugereze mai multe povești în funcție de privitor. Astfel am folosit simbolul sfinxului. Sfinxul joacă un rol cheie în mitul regelui Oedip , dramatizat într-o piesă de către Sofocle în 429 î.Hr. Un oracol declară că Oedip îl va ucide pe tatăl său, regele Laius, și se va căsători cu mama sa, regina Jocasta. Poate Oedip să scape de soarta sa așa cum fusese profețită de oracol, chiar dacă fusese îndepărtat de la mama și tatăl său imediat după naștere? Oedip, ajungând rege al Corintului, în cele din urmă își ucide tatăl. El rezolvă, de asemenea, ghicitoarea Sfinxului, care terorizează oamenii din Teba și ca răsplată se căsătorește cu Jocasta, mama sa.

Freud a făcut ca acest mit al lui Oedip să fie unul central pentru teoria sa. El credea că fiii, de exemplu, erau îndrăgostiți de mama lor și geloși pe tatăl lor.
Astfel cea mai faimoasă propunere de psihanaliză este înrădăcinată în drama greacă: Freud a spus că toată curiozitatea umană începe cu „ghicitoarea Sfinxului – aceasta este întrebarea de unde vin bebelușii”. Astfel m-am hotărât ca sfinxul să fie un alt element al tabloului prezentat cumva ca o nălucă care i se înfățișează lui Freud din fumul nelipsitului său trabuc. Sfinxul privește undeva dincolo de tablou într-un spațiu imaginar în care fiecare dintre privitori poate căuta răspunsul la întrebarea privind propriul său destin.

Pentru că nu am urmărit ca tabloul sa aibă o tentă neapărat serioasă sau meditativă am decis să intercalez elemente diverse cumva în afara temei inițiale. Anume la picioarele lui Freud am desenat un animal împărțit în doua bucăți pe care l-am numit Șopîrlanul (inside joke!). În centrul tabloului am pus o scrumieră care este susținută de o dronă. În partea din stânga jos am forțat puțin nota și am încercat să sugerez domeniul privilegiat în care se mișcă psihanaliza și anume inconștientul uman. Sub forma unei ape întunecate din care iese o figură non umană care susține o mandală – o sugestie legată de partea abisală a psihanalizei mai ales în forma sa jungiană. (Jung a fost cel mai iubit discipol al lui Freud care a dezvoltat o teorie psihanalitică proprie – psihanaliza inconștientului colectiv).

În partea de sus a tabloului am gândit o portiță de scăpare a interpretării. Toate interpretările sunt valide, niciuna nu este greșită.

Consider că o parte esențială a unui cadou personalizat pentru o persoană dragă sau doar o cunoștință este aceea de a studia, a te întreba pentru un moment care sunt pasiunile persoanei respective, hobbyurile, micile plăceri nevinovate, sau poate aspecte ale părții profesionale ale vieții sale pe care persoana respectivă le valorizează într-un mod deosebit.

Dacă îți dorești un canvas personalizat, ori alt obiect handmade pentru o persoană iubită, ori poate dorești să punem cap la cap un cadou personalizat dar nu știi încă ce, scrie-mi la eeeeecht@gmail.com sau lasă-mi un comentariu în josul acestei postări

La multi ani Alex!

Secretul unei nunți reușite: decorațiunile handmade

 

Bine v-am regăsit, dragi prieteni crafteri! Mulțumesc pentru răbdare, timpul pare din ce în ce mai limitat pentru mine în online, datorită joburilor și projecturilor pe care le-am dus la bun sfârșit în această perioadă a vieții mele.

În ultima postare a blogului împărtășeam cu voi unul dintre projecturile de suflet ale acestui an: nunta cumnatei mele, mai exact cele două nunți, cea din Playa del Carmen, Mexic și cea din România, cea care a avut loc în Balș, Olt, la mijlocul acestei luni.

 

Cu această ultimă ocazie, am realizat o mare parte din decorațiunile de nuntă drept cadou pentru miri : mireasa și-a dorit o nuntă tradițională, cu elemente realizate manual, tematica tradițional românească fiind generoasă și lăsându-mi o multitudine de opțiuni minunate la care să apelez.

Ca de obicei înainte de a mă apuca de un project, mă documentez atât asupra persoanei/ persoanelor cât și a dorințelor acestora. Vorbind de data aceasta despre persoane de suflet, apropiate, știam deja destule despre Elena și Roberto, despre personalitatea fiecăruia, așa că am trecut la următoarea etapă firească, și anume documentarea asupra materialelor prime pentru realizarea obiectelor dorite.

Primele  obiecte care trebuiau realizate au fost mărturiile; le-am gândit  sub formă de magnet de frigider, astfel încât toți cei care urmau să participe la nuntă să-și reamintească această ocazie specială de fiecare dată când ar fi deschis frigiderul :))

Cutreierând online-ul și magazinele de profil, am găsit o hârtie de orez cu diverse motive tradiționale foarte drăguță, pe care am găsit-o potrivită cu ideea mea de magnet-mărturie

De aici povestea  mea se reia și cumva o știți dacă mă cunoașteți: ador să dau naștere unui obiect nou, să-l iau de la zero, cumva există această bucurie nemăsurată să observ cum prin muncă ludică, un obiect care până atunci nu a existat, prinde contur și personalitatea sa. Satisfacția este însutită când procesul este dus la bun sfârșit dacă faci totul cu mâna ta de la zero, you should try 🙂

Am ales să lucrez din nou cu lutul cu uscare la rece, material ușor de modelat, versatil și în ciuda a ceea ce se crede, este și foarte rezistent. Mireasa a ales formele pe care le-am modelat: rotund și inimioară, am lăsat formele modelate să se usuce, le-am rașchetat ușor după uscare pentru a înlătura eventualele imperfecțiuni și surplus de material, am decupat hârtia de orez să se potrivească formelor și, prin binecunoscuta tehnică decoupage am reușit să realizez mărturiile-magneți.

Tot ce mai lipsea era să -i personalizez: cu ajutorul unor linnere acrilice am scris numele mirilor și alte detalii ale nunții, am lipit un magnet pe spatele mărturiei și am adăugat un strat generos de lac pentru intensificarea culorilor și pentru protecție. Am îmbrăcat apoi fiecare magnețel mărturie în straie de sărbătoare: săculeți de organza albi 🙂

Îndată ce am terminat mărturiile, am avut în minte ideea de a le oferi și mirilor ceva memorabil, care să le rămână și după nuntă; și așa a luat naștere în mintea mea idea paharelor mirilor. Mireasa avea să poarte o rochie tradițională stilizată cu un fel de centură cu model roșu, așa că am achiziționat o rolă de bandă de saten foarte apropiată ca model de cel al rochiei miresei. Am combinat diverse tehnici handmade la realizarea paharelor: cu puțină bandă satinată și o sfoară simplă, pe care o găsești la orice magazin de bricolaj și lipici, am reușit să realizez două pahare pentru miri originale și în ton cu tematica evenimentului 🙂

 

Cum nu-mi place să las niciun lucru simplu, în stare brută, așa cum l-am achiziționat și cum mireasa m-a rugat să-i fac rost de câteva țoiuri pentru invitații mexicani, m-am gândit să le personalizez și pe acestea, atașându-le niște bandă textilă cu motivul tricolorului

Pe când mă aflam în vacanța anuală din Sfântu Gheorghe, Delta Dunării, în timp ce mă plimbam cu logodnicul meu pe plajă, m-am gândit dacă nu ar fi minunat să înlocuim banalele cartonașe cu numele invitaților cu scoici pe care să scriem numele acestora.

Așa s-au născut noi decorațiuni ingenioase: cu o bucată de material tradițional  satinat lipit sub numele fiecărui invitat, le-am potrivit în atmosfera și tematica nunții. Efectul a fost pe măsură: toți invitații au fost foarte încântați de materialele neconvenționale folosite și s-au bucurat că pot lua acasă o scoică autentică personalizată cu numele lor. 🙂

Dacă toamna aceasta te căsătorești și vrei să îți surprinzi invitații cu decorațiuni handmade personalizate, vrei ceva memorabil și ai deja o tematică anume, hai să ne cunoaștem ! Îmi poți lăsa un mesaj sub formă de comentariu la acest articol, îmi poți scrie la avramescuoana1@gmail.com sau mă găsești pe pagina noastră de facebook, Pietre acrilice  🙂

 

Fii o mireasă originală: Wedding guest book handmade :)

Bine v-am regăsit, dragi prieteni crafteri! După o pauză îndelungată din online, autoimpusă, timp în care însă nu am încetat să  realizez obiecte unice handmade, am decis să împărtășesc cu voi un obiect magic căruia i-am  ”dat naștere”  împreună cu logodnicul meu pentru nunta cumnatei mele 🙂

Este vorba despre un project de suflet, un caiet cu coperte de lemn pictate manual pe care noi l-am oferit drept unul dintre cadourile de nuntă cumnatei mele.  Ei bine, povestea este una complicată dar foooarte frumoasă, însă o voi simplifica: cumnata mea a optat pentru două nunți care să le celebreze iubirea ei și a perechii sale: una în Mexic, pentru că Roberto este de naționalitate mexicană și una în România pentru că ea este româncă.

 

Și pentru că trebuia să realizăm ceva care să unească două culturi atât de diferite,am purces la ceva info via internet. Nu mică ne-a fost surprinderea să aflăm că între aceste două culturi există și similitudini uimitoare așa că ne-am gândit la un mix: având în vedere că prima nunta urmă să aibă loc la malul Mării Caraibilor am hotărât să punem mai mult accentul pe cultura mexicană, înclinând spre o notă ludică, plină de culoare( precum aveam să aflăm că și este țara lor uimitoare) și care să îndemne la petrecere.

Mai aveam însă o idee în minte cu care pornisem în construirea acestui project de suflet: cumva doream să surprindem  pe fiecare dintre cele patru coperte ale guest bookului câte ceva din personalitatea mirilor, ca o adiere de vânt cu mirosul parfumului fiecăruia: Elena este mai romantică, iubește lucrurile handmade, este foarte veselă și se află departe de casă locuind într-o altă parte a Europei pe când Roberto este o persoană energică, care dansează fenomenal, comunicativ și cu picioarele pe pământ.

 

Cu aceste idei în minte și cu cei doi în suflet am purces la treabă:  logodnicul meu s-a ocupat de partea de desen urmând indicațiile mele iar eu m-am ocupat de partea de pictură și finisaje.

Pentru că amândoi sunt plecați din țările lor de origine, ne-am dorit foarte tare să le pictăm un copac care să le aducă aminte de  casă, de locul din care te tragi, de origine în sine ca de ceva solid la care te poți întoarce și susține mereu. Așa s-a născut prima copertă interioară a caietului:

Cei care mă cunoașteți sau ați cumpărat ori primit obiecte realizate de mine știți deja că am o pasiune deosebită spre a amesteca diverse tipuri de materiale; texturi, instrumente, culori pentru a da naștere unui lucru sinestezic : plăcut de privit, de atins, de folosit 🙂

Astfel am purces la modelarea unor fluturi din lut și la pictarea unora din lemn pentru a putea ulterior să-i atașez copacului. De la un inel vechi cu căpăcel metalic am luat inimioara delicată pe care am lipit-o pe scoarța copăcelului nostru-origine.

Pe ultima sută de metri am ales să lipesc și câțiva fluturați realizați din material textil tocmai pentru a schimba și a face mai diversă multitudinea de texturi implicate în proces 🙂

Coperta principală a guest bookului urma să  unească într-un mod ludic culturile mexicană și română: i-am desenat și pictat pe cei doi miri într-o manieră naivă, fiecare încercând să vorbească despre țara de origine: mirele este îmbrăcat și pictat pe față ca și când e gata să sărbătorească o Dia de los Moertos autentică pe când mireasa tocmai se pregătește să plece la horă îmbrăcată în costumul tradițional românesc.

Din nou am mixat cu alte materiale și texturi: am lipit pe talia miresei un semnul infinitului din argint ca simbol al iubirii lor care să dăinuie și mai sus, ca un description, am atașat o inimă din lut modelată de mine pe care le-am scris numele celor doi îndrăgostiți 🙂

Povestea copertei numărul trei este una simplă: am dorit să se asigure de dragostea noastră, a tuturor celor care urmam să  participăm la nunta lor din Mexic și astfel le-am desenat siluetele într-un colț al copertei și  o sumedenie de baloane sub formă de inimioare de diverse culori urmau să ne poarte numele noastre, ale nuntașilor.  Am ales să printez pe hârtie numele noastre ca să adaug și de această dată un mix de materiale 🙂

Ultima copertă trebuia cumva să respecte cultura țării în care urma să aibă loc prima nuntă dar și să aducă un plus de ludic, veselie și invitație la petrecere, nu-i așa?

Astfel cum ador să mă inspir din tot ce văd, oriunde și să adaptez, am desenat și pictat exact cactusul de pe prosopul de baie pe care abia mi-l achiziționasem de la @Meli Melo cu puțin timp înainte. În chip de miri, dar de data aceasta personificați și foarte puși pe șotii, am desenat și pictat doi ardei jalapenos care se distrează cântând la chitară și maracas . nu-i așa că sunt drăguți?? 🙂

 

Pe scurt, ne-am distrat tare de tot când am realizat acest guest book care între noi fie vorba, s-a bucurat de multe aprecieri printre nuntași, primind multe complimente pentru ideea avută 🙂

 

Suntem în lucru deja la un alt caiet cu o tematică diferită de această dată, fiind o comandă a unei persoane care dorește să celebreze o aniversare și o reîntâlnire cu ajutorul unui caiet de impresii. Când va fi gata, îl vom împărtăși cu voi, până atunci dacă ai întrebări sau pur și simplu îți dorești și tu un astfel de obiect unic la nunta ta , scrie mi la avramescuoana1@gmail.com sau poți lăsa un comentariu la această postare oricând dorești.

Îți mulțumesc că ne-ai vizitat blogul și până la o viitoare reîntâlnire îți urez zile cât mai luminoase și creative 🙂

 

Mandala tibetană- canvas, calea către centrare și regăsire

Ne întâlnim din nou, prieteni crafteri! De data aceasta faceți cunoștință cu cealaltă jumătate a blogului și a echipei Pietre acrilice: Florin aka Echt 🙂

Vreau să împărtășesc cu voi astăzi un artefact încărcat de simboluri pe care l am realizat în ultimele zile. Vom vorbi puțin și despre mandală – un simbol foarte vechi care poate fi regăsit în diverse forme în majoritatea culturilor dar vom vorbi și despre cum am creat o mandală cu ajutorul culorilor acrilice și a celor cerate.
Contextul emoțional care m-a dus cu gândul la realizarea unei mandale a fost unul special, agitat, tensionat. Mă aflu într o perioadă a vieții în care stări intense de anxietate, de confuzie, de confruntare cu umbra mea au contribuit la nevoia găsirii unui punct de sprijin spiritual. Realizarea unei mandale a fost pretextul unei călătorii către sine, către înrădăcinarea minții într un punct în care să regăsesc energiile necesare unei trăiri armonioase a vieții.

Fiecare dintre noi ajunge de a lungul vieții în puncte nodale, de mare tensiune, în care trebuie să se confrunte cu acele lucruri care au blocat dezvoltarea și maturizarea. Sunt momente de renunțare, de doliu, de împăcare și acceptare care presupun refacerea și reorganizarea energiilor vitale. Tradițiile ancestrale vorbesc de multe practici simbolice care folosesc ca ghid celor care s au rătăcit printre hățișurile realității și minții iar mandala este una dintre cele mai puternice.
Jung spune că cercul sau mandala este unul dintre cele mai remarcabile simboluri pentru existență, din păcate fiind foarte puțin cunoscut, cu toate că este o expresie fundamentala a psyche ului omenesc.
Mandala înseamnă cerc in sanscrită iar termenul stă pentru orice model geometric care reprezinta universul în mod simbolic plecând de la perfecțiunea cercului.

Mandala este de asemenea un model al minții noastre, un receptacol al energiilor noastre inconștiente, un pattern care desemnează legătura și interdependența dintre macrocosm și microcosm.
Forma de baza pentru multe mandală este un pătrat cu patru porți care au forma literei T , conținând un cerc cu un punct central focal. Majoritatea mandalelor păstrează cu rigoare un echilibru și o simetrie specifice, concentrându se în jurul unui centru, având ca structură patru segmente egale.
Mandala pe care am desenat o a fost inspirată de mandala tibetană în care am regăsit echilibrul favorabil concentrării și meditației. Folosind aceste surse de inspirație am creat o mandala ca un instrument care să poată fi folosit pentru captarea atenției privitorului, pentru regăsirea armoniei interioare în culorile și simbolurile desenate și contemplarea centrului – centru al sinelui și al lumii.

Îmi amintesc că printre primele mandala pe care le am văzut a fost o mandală de nisip, Kalachackra, o splendidă creație colectivă într-o comunitate budistă din Tibet. După terminarea ceremoniei de desenare cu diverse straturi de nisip colorat, îmi amintesc surpriza pe care am avut-o când că a fost distrusă. Am înțeles mai târziu că prin acest gest călugării buddhiștii arătau efemeritatea vieții și a lumii, una dintre temele preferate ale contemplației buddhiste.

Primii pași au fost alegerea pînzei – 40X40 cm – și a culorilor – culori acrilice, creioane cerate și markere. Am ales să desenez partea dinăuntrul cercurilor cu culori cerate pentru a crea un efect de contrast cu culorile vii dinafară și a accentua fluiditatea centrului, ca și cum centrul ar fi într-o continuă modificare și imaginile prezentate ar putea oricând să se transforme chiar să se șteargă.

Drumul către centru este un motiv des întâlnit, este aspirația omului care dorește să se integreze armonios într-un univers aparent haotic, dezorganizat. A zăbovi în centrul mandalei înseamnă a deveni Buddha, înseamnă a medita alături de el și a pătrunde în mintea fără minte, a contemplației pure, a nirvanei. Petalele de lotus care înconjoară centrul configurează un spațiu sacru în care tensiunile și neliniștile se disipă. În psihologia analitică a desena o mandala înseamnă a integra conștient diverse aspecte ale inconștientului colectiv. Regăsirea și asumarea arhetipurilor care ne traversează existența în procesul desenării unei mandala este un aspect important al procesului de individuație.

Cele patru părți de culori diferite în care este împărțită mandala în afara cercurilor a fost solicitantă și în același timp eliberatoare, atenția cu care am executat modelele fiind de fapt o ieșire din discursul obișnuit al minții, plin de frânturi de gânduri care bruiază de obicei atenția noastră la ceea ce se întâmplă în noi și în lumea pe care o percepem. În acest fel desenarea unei mandale reprezintă o meditație, o reîntoarcere la unitatea originară pe care o avem cu universul și pe care mintea nevrotică a pierdut-o.

Mandala pe care am desenat-o nu este prima, am realizat în ultimii ani alte cîteva mandale, unele împreună cu logodnica mea. Unele au fost oferite cadou, altele au fost desenate pe plaja din Sf. Gheorghe din scoici pietre și alge, altele pe pereții locuinței. Aceasta din urmă este una specială pentru mine deoarece consider că am înțeles cum pot depăși tensiunile, tristețile, eșecurile, doliul integrându-le în procesul creației ca energii necesare, deși haotice.

Dacă sunteți curioși să aflați mai multe despre desenarea unei mandale sau căutați inspirație puteți să mi scrieți un comentariu în josul postării 🙂

De asemenea pot realiza la sugestiile voastre diverse mandale care să se integreze în designul locuinței voastre sau pur și simplu să le oferiți cadou celor dragi.

Nu în ultimul rînd pot oferi suport creativ pentru copii în cadrul diverselor ateliere de creație, desenarea unei mandala fiind un proces care inspiră și ajută la dezvoltarea armonioasă a celor mici.

Până la o următoare întâlnire, vă doresc să fiți centrați și să faceți pace cu trecutul !

Pisica și principiul feminin: colaj handmade

Bine v-am regăsit, prieteni crafteri! Am lipsit cam mult din spațiul meu magic dar așa cum știți și voi, munca creativă este de obicei precedată de o perioadă de vid sau de blocare. Cu cât această stare se prelungește, cu atât se poate presupune că în inconștient se acumulează mai multa energie; astfel că mi-am cultivat răbdarea ca lucrurile creative să iasă din inconștient când e timpul, fără să le grăbesc inutil 🙂

Astăzi vreau să împărtășesc cu voi o temă pe cât de actuală, pe atât de arhetipală și de când lumea și pământul sau să folosesc o expresie foarte dragă mie și care acum este suficient de plastică pentru temă, de la Adam și Eva citire 🙂 vom vorbi astăzi despre principiul feminin, mai precis despre unul dintre simbolurile arhetipale ale femininului și anume pisica fără să uit totuși să împletim această temă cu preocupările noastre de handmade 🙂

În toate științele lumii,există o temă a dualității originare: în cele mai multe dintre cosmogonii manifestarea creației începe de la diada masculin/feminin.

Cu toții avem o parte masculină și o parte feminină. Uneori suferim pentru că nu reușim să facem pace și să ne privim pe de-a întregul: ori gândim doar cu mintea( care e de cele mai multe ori identificată ca principiu masculin), ori acționăm doar cu inima( ca principiu feminin) fără să reușim, din varii motive legate de dezvoltarea noastră ca individ, să ne luăm cu totul, să ne întregim, să ne individuăm. Fie ca ești prea rațional și uiți de emoții, fie emoțiile te copleșesc și uiți să mai gândești, în oricare dintre situații am fost fiecare cel puțin o dată în viață.

Carl Jung vorbește despre dimensiunile arhetipale ale sufletului și despre cum suntem fiecare construiți din anima, care reprezintă principul feminin și respectiv animus, principiul masculin.

Când există dezechilibre și dizarmonii la nivelul sinelui nostru, există intotdeauna o apărare împotriva animei( manifestată în general la bărbații care se apără de partea feminină din ei,efect în mare parte datorat culturii patriarhale eronate în care bărbatul este înfățișat ca fiind doar cerebral, puternic și care-și poate controla sau refula emoțiile si care nu ar trebui să și construiască relații cu persoanele de același sex pe baza emoțiilor și pe principii de putere) sau o neintegrare a animusului la femei care , crescute de asemenea în aceeași societate patriarhală sunt învățate de mici că trebuie să se supună bărbatului, să fie dependente de ei, să nu și dezvolte partea bătăioasă,independentă din sinele lor, să nu se bucure de sexualitatea sa fără vinovație, cu alte cuvinte să și exacerbeze anima,să fie dominate de emoții și să trăiască în umbra bărbatului.

Nu voi insista asupra acestor chestiuni care sunt mult mai adânci și care ar necesita o întreaga dezbatere.

De reținut totuși că această diadă masculin/feminin o întâlnim în toate culturile lumii: Ying și Yang, ziua și noaptea, soarele și luna, Zeus și Hera,Adam si Eva,etc.

De-a lungul timpului au existat și există numeroase simboluri și ipostaze ale femininului și feminității: luna, corabia, flacăra, trandafirul sau florile, pisica.

Ne vom opri asupra pisicii și al simbolului acesteia pentru că aceasta a fost investită cu o putere arhetipală seminificativa dar și pentru că simbolul pisicii este caracterizat printr-o magnifica ambivalență. Ca și simbolul șarpelui, al pisicii oscilează între un pol binefăcător și unul răufăcător.

În plan istoric, pisica a fost investita cu o putere arhetipală în momentul în care a fost venerată în Egipt ca animal sacru, chiar acesta fiind locul de unde vin pisicile. Zeificarea ei însemna ca a fost purificată în mod virtual de aspectele întunecate ale naturii sale și conectată la viața spirituală a ființei umane.

Dar pisica este de asemenea venerată ca zeitate lunară. Se credea că în timpul nopții, când razele soarelui devin invizibile pentru oameni, ele reflectă în ochii fosforescenți ai pisicilor, așa cum soarele se resfrânge pe lună. Regăsim aici calitatea conștienței părții feminine despre care am vorbit.

În Evul Mediu creștin, pisica a început să fie socotită unealta diavolului. Se spunea că unel femei aveau puterea să și întrupeze sufletul în pisici negre.acestea erau socotite vrăjitoare, femei supuse diavolului și nu celor sfinte. Disocierea creștină de instincte, de sexualitate și în general de elementul feminin, este probabil strâns legată de evoluția pisicii într un astfel de simbol feminin instinctiv distructiv,ca parte intunecată a Fecioarei Maria.

Din păcate, în cultura noastră există încă o scindare clară între arhetipul târfei(vrăjitoarei care e plină de sexualitate,nu si o neagă și se bucură de ea și poate vrăji bărbații) și cel al fecioarei( femeia castă, concentrată doar pe puritate, care și refuză sexualitatea și astfel nu este întreagă niciodată). De aceea,întâlnim atâtea femei în societatea noastră creștină care considera că plăcerea sexuală și sexualitatea în sine reprezintă un păcat și astfel trăiesc doar pe jumătate,lasându în mâinile bărbaților puterea de a manipula cele două arhetipuri prezente în fiecare femeie.

Trebuie reținut că aspectul diavolesc al pisicii, cel de vrăjitoare, nu a ieșit la suprafată decât în timpul creștinismului și de aceea trebuie pus în relație acest aspect cu suprimarea patriarhală a umbrei feminine care a coincis cu religiile monoteiste in special cele creștinismul.

Astfel că sub aspect pozitiv, pisica este strâns legată de conștiență și de toate procesele creative in alte culturi: orgiile sexuale ale zeiței Bastet( cea care era reprezentată cu cap de pisică) erau menite să sporească fertilitatea plantelor, animalelor și a oamenilor.

Astfel că pisica, precum șarpele care este un simbol masculin, este asociata cu nemurirea. Se face colac și se spune că are nouă vieți. Faptul că nu clipește și vede în întuneric i-au adus imaginea pozitiva de clarvăzătoare.

Despre acest simbol arhetipal extraordinar al femininului se poate vorbi la nesfârșit, fără pretenții exhaustive, am ales să impărtășesc ci voi câteva cunoștințe și idei despre aceasta,idei menite să justifice pasiunea mea sporita pentru realizarea obiectelor handmade in care reprezint acest simbol.

Am realizat de-a lungul timpul, așa cum puteți admira in imaginile prezentate, o sumedenie de forme si ipostaze ale pisicii: magneți de frigider din pietre de lac pictate în culori acrilice, broșe din lemn cu pisici prezentate cu trasături umane, capate de pisici modelate manual din lut și pictate manual, cercei din lemn pictați manual( cei cu pisicile negre sunt doar un exemplu).

Am realizat de asemenea, pisici ornamentale din lemn pictate manual, brelocuri, pandantive din lut sau lemn unicat( a se vedea cel cu pisica din lună- două simboluri ale feminității), portretele pisicilor iubite de stăpânii lor și foaaarte multe canvasuri pictate cu diverse teme dar din care nu lipseau niciodată pisicile,fie ca erau tema centrală sau doar un element din compozitia tabloului.

Va prezint câteva dintre acestea aici. Unele le-am realizat la comandă, altele drept cadou pentru prieteni dragi( Alexxa,și acum te așteaptă Pisica din Chesire și sper să găsim timp să ne vedem cândva secolul ăsta :)) ), majoritatea nu se mai află pe stoc asta nu înssamnă că nu pot realiza altele dacă vă doriți una 🙂

O ultimă creație a unei pisici a fost realizata de logodnicul meu, într-o perioadă recentă când își lua la revedere simbolic de la părți feminine vechi din sufletul său, care în trecut l-au ajutat și au reprezentat părți importante din sine dar cu care acum nu mai rezonează, lăsând loc noului, reactualizându-se și punându-se în comuniune directă cu anima sa cea vie.

În definitiv,recunoașterea femininului nu poate aduce decât beneficii întrucât te provoacă la trezire, la a ti trăi viața și relațiile într un mod cât mai conștient și mai întreg.

Femininul trebuie să devină activ pentru a aduce o comensatie reparatoare unei situații conștiente patriarhale,precum este societatea în care trăim și în care din pacate femininul locuiește în umbră. Despre umbră și modul în care se manifestă sau o refulăm, într-un articol viitor 🙂

Dacă vrei să vezi toate creațiile handmade cu pisici pe care le am realizat de a lungul timpului,poți vizita pagina mea de facebook Pietre acrilice și îmi poți scrie aici sau la avramescuoana1@gmail.com dacă îți dorești vreo creație de a mea.

Până într-o dată viitoare, te las cu motănelul meu Sultanu’ și cu o recomandare de carte asupra temei prezentate. (Marie von Franz a fost cea mai importanta discipolă a lui Carl Jung și o reprezentată de seamnă a psihologiei analitice)

Îți doresc o săptămână plină de creativitate și acceptare a femininului/ masculinului din tine!

Reconectează-te cu natura: căsuță pictată pentru păsărele

Bine v-am regăsit, prieteni crafteri! Pentru ca ne aflăm în anotimpul înfloririlor astăzi vă propun o temă foarte actuală: reconectarea cu frumusețea naturii, cu ființa vie vegetală, omul verde, care pulsează în fiecare dintre noi. Și pentru că orice concept sau gânduri care mă traversează nu le las doar să treacă și atât, am încercat să mă reconectez cu natura realizând o cașuță pentru păsările care-mi vizitează curtea an de an.

Aglomerările urbane in care ne vedem nevoiți să trăim în prezent din motive obiective privind locurile de muncă, pulsul prezentului sau nevoia de a aparține societății actuale care este predominant citadină, ne nevrozează constant și ne separă într-un fel de natură și restul ființelor vii din ecosistem.

Astfel ajungem să ne alienăm din ce în ce mai iremediabil de natură și implicit de sinele nostru,de viul din noi care este fără drept de apel in contact cu natura și universul în care respirăm împreună.

Freud vorbește despre acest concept de alienare în lucrarea sa „Disconfort în cultură” și consideră că este direct proporțională cu integrarea noastră în cultură, în societatea profund tehnologizată; altfel spus, pe măsură ce cunoaște mai mult și integrează mai abisal cultura modernă, omul se alienează de sine și de univers. In alți termeni,acesta se nevrozează.

Uităm astfel că există interconexiuni cu natura care nu pot fi rupte, ci doar refulate astfel producând simptome nevrotice,disconfort și sentiment de neaparținere.

De aceea,este nevoie să ne mai deconectăm din virtual, tehnologie,intelectualizări și raționalizări,să ieșim din robotizarea conformistă a societății și să ne incarcăm „bateriile verzi” din noi în contactul cu frumusețea și minunile naturii care se încăpățânează să ne țină încă în sânul său.

Personal am simțit constant nevoia să dau ceva naturii inapoi, să dăruiesc măcar o particică din mine înapoi naturii, în afara respectului si admirației mele constante.

Cu aceste gânduri în minte, am decis să construiesc și să pictez o căsuță pentru păsările diverse care îmi bucură diminețile si nopțile de vară.

În curtea casei mele de la țară, de-a lungul anotimpurilor,păsări diverse vin si pleacă, fac pui și cântă de dimineața până seara: anul trecut o rândunică și-a construit sârguincioasă cuibul pe firamentul unui bec, vrăbiile certărețe și-au făcut reședință în podul foișorului construit de tatăl meu, ciocârliile mi-au însoțit nopțile de vară și cântă sublim în salcâmii din fundul curții noaptea întreagă.

Am simțit că e cazul să le dau si eu ceva înapoi, așa ca am purces la schema după care să realizez o căsuță pentru suratele păsări doritoare: pentru ca efectiv îmi lipsesc abilitățile pentru tăierea și prelucrarea lemnului, l-am rugat pe tatăl meu să mă ajute la realizarea sa.

După ce căsuța a fost realizată, am purces la înfrumusețarea sa: am pictat-o pe fundal albastru deschis și am ornat- o cu flori de floarea soarelui și crenguțe de copac. Acoperișul este pictat cu buline multicolore( am folosit la realizarea bulinelor drept masurătoare un monedă de 10 bani :)) ). Tot ce mi-a rămas de facut a fost să o așez într-unul din copacii din livada mare: le aștept pe doamne acum să poposească fără frica pisicilor care le vânează constant 🙂

Dacă îți place rezultatul procesului meu creativ de reconectare cu natura și omul verde din mine și îți dorești si tu un astfel de obiect decorativ, imi poți scrie la avramescuoana1@gmail.com sau pe pagina mea de facebook Pietre acrilice 🙂

Până data viitoare, îți doresc să ai o săptămână plină de verde și natură, cu gânduri creative și voie bună!

Acasă e un sentiment: cercei+ pandantiv căsuțe handmade

Bine v-am regăsit, prieteni crafteri! Astăzi vom povesti despre ce înseamnă acasă, cum regăsim parți din noi acolo unde simțim că aparținem, despre intimitatea casei sau acasei tale, gânduri și emoții care au dus în cazul meu la realizarea unui nou project de suflet: bijuterii hand made sub formă de căsuțe.

Ce reprezintă așadar acasă? A-casă de cele mai multe ori este pentru mine locul unde sunt eu, asta pentru că am schimbat de-a lungul vieții mele ceva locuri pe care le-am numit, pe fiecare în parte la timpul respectiv,acasă. Am schimbat un oraș mai mic pe unul mai mare, un cartier pe un altul însă întotdeauna mă întorc cu plăcere spre locul unde mi-am petrecut copilăria, acolo unde locuiesc încă părinții mei, o acasă situată în apropierea Bucureștiului, un sat care este așezat pe albia râului Argeș și care rămâne un tărâm magic și idilic pentru totdeauna.

Acolo am copilărit într-o curte mare, plină de livezi de meri și cireși(îmi amintesc că undeva pe la 6-7 ani cel mai bun „prieten” mi-era un cireș negru în care stăteam cu orele si cu care vorbeam pe vremea aceea), cu animale prietenoase,cu grădini generoase pline cu flori. Poate de aceea sunt atât de iremediabil îndrăgostită de natură și am mereu sentimentul de întregire a sinelui meu doar în mijlocul ei.

Acum cel puțin, când e vremea cireșilor înfloriți mă întorc cu mare plăcere la prima mea acasă. Chiar în dimineața aceasta, înainte să plec spre muncă, când am realizat fotografiile expuse aici, m-am plimbat cu emoție printre lalelele înflorite, am salutat magnoliile explodate în culoare, le-am șoptit câteva gânduri bune nuferilor din iaz care au început să se trezească la viață (btw, Florine, peștii din iaz pe care i-ai salvat tu sunt bine!!!) , am zâmbit cu lacrimi de fericire cireșului care e înflorit în geamul meu și care e primul lucru pe care-l văd la trezire, am hrănit cele trei pisici și cei doi câini pe care i-am crescut de mici și de la care am învățat și încă învăț infinit de multe despre iubire, am privit galbenul ireal al forsythiei și am tras adânc aer în piept să simt mirosul dulce al liliacului…

Mă simt tare norocoasă că pot privi spectacolul înfloririi copacilor pe toată durata sa, fără să mă calc în picioare cu alte sute de doritori, fără să fac un drum lung, într-un parc îngrădit și cu reguli care nu ar trebui niciodată să fie impuse naturii.

Pentru că vorbim despre sentimentul de întregire, de cele mai multe ori, putem fi noi cu totul, simțim că ne aparținem pe de-a întregul doar acasă. Poate că doar acasă ne dăm voie să ne adunăm bucățile, să înlăturăm măștile sociale și să ne simțim în siguranță. Acolo suntem nuzi, fără toate artificiile necesare și nenecesare pe care le cărăm de a lungul zilei după noi și pe care le dezbrăcăm, ca hainele de muncă atunci când ajungem acasă, și doar suntem, goi, frumoși în imperfecțiile noastre, dar noi. Acasă.

Cum spuneam, acasă este întotdeauna tu, tocmai de aceea apartamentul în care locuiesc în prezent am căutat să-l impregnez cu mine,cu identitatea mea, cu ajutorul proceselor creative, pentru a mă simți acasă.

Astfel am pictat un copac pe unul dintre pereți, pe un altul o mandală, pe peretele din dormitor o vulpe psihedelică, motive geometrice,un dream catcher and so on. Toate aceste lucruri minunate și vesele ieșite din mâinile mele au fost menite să mă ajute să mă împrietenesc cu o casă față de care am avut un sentiment de reținere inițial. Acum am înțeles și simt din tot sufletul că acasă sunt eu, acolo unde sunt eu e și acasă, la fel ca multe sentimente sau emoții  despre care credem fals că vin din exterior.

Acasă înveți, în lecții concise de cele mai multe ori, cum se trăiește și cum se moare. Acasă totodată se dezvoltă intimul și relația ta cu intimitatea, cu tot ceea ce reprezintă interior. În prima acasă, dezvolți toate acele sentimente primare atât de necesare de-a lungul întregii vieți: familiarul, intimul, căldura sentimentul de personal, de identificare, confortul, aparținere, de originare.

Bănuiesc ca nu-i greu de ghicit unde au dus aceste cugetări ale mele asupra sentimentului de acasă: am realizat un set format din cercei+ pandantiv sub formă de căsuțe, ca să imi pot purta, întocmai unui melc acasă cu mine tot timpul, sau cel puțin un simbol al său.

 

O să vă povestesc în final câteva detalii despre modul în care am realizat acest set de accesorii ludice: căsuțele sunt realizate din lemn de diferite mărimi pe care le-am pictat în culori acrilice, casuțelor mai mici le-am atașat tortițe și casuței mai mari i-am atașat un anou din fier pentru prinderea șnurului din piele întoarsă.

 

Setul se află pe stoc și dacă dorești să l achiziționezi îmi poți scrie la avramescuoana1@gmail.com sau pe pagina mea de facebook Pietre acrilice. Setul poate fi realizat și pe alte culori sau model.

Pentru tine ce este acasă?? Aștept cu drag și emoție orice gând pe care-l ai despre acasă a ta, despre sentimentele tale de apartenență și întregire.

Până data viitoare, motanul meu cel blând, Sultănelu” vă urează o săptămână creativă și plină de proiecte de suflet!

Simplitatea și sinele adevărat: Blue soul pendant

Bun găsit,dragi prieteni crafteri! Hristos a înviat!

A trecut ceva timp în care nu am mai împărtășit cu voi emoțiile și gândurile mele din timpul proceselor creative. Astăzi,nu fără ceva ezitări, m-am hotarât să împărtășesc cu voi procesul realizării ultimului pandantiv, un produs foarte drag sufletului meu tocmai din prisma a ceea ce urmează sa vă povestesc.

Deja v-am obișnuit cu împletirile mele dintre procesele creative handmade și noțiuni basice din psihanaliză, astăzi, tocmai pentru a putea verbaliza intr un fel emoțiile puse în procesul realizării pandantivului o să vorbim puțin despre simplitate și despre sinele adevărat care este descris de cele mai multe ori în opoziție cu sinele fals( sau self fals).
O doză de Self fals avem cu toţii în noi, căci altfel nu am putea trăi cu ceilalţi, dar diferenţa dintre patologie şi aşa-zisa sănătate e dată de sentimentul de unitate, sentimentul de implinire afectivă a ta, de bogăţie sufletească.

Sinele fals este, dacă vreți, o personalitate de împrumut( termenul derivă din operele pediatrului englez Donald Winnicott) care poate fi foarte bine adaptată societății, dar care lasă persoanei un sentiment de inutilitate, vid, futilitate, asta venind de cele mai multe ori din eșecul persoanei de a și integra experiențele mediului în sinele său, transformându-și sinele după mediu.

Fără dorința de a intra în studii detaliate ( puteți oricând citi mai multe în operele teoreticienilor relației de obiect) despre sinele adevărat și cel fals, îmi permit să spun că sinele adevărat permite spontaneitate naturală, autenticitate,leagă,unește,conține și trăiește. De cele mai multe ori construim un sine fals menit să ne protejeze sinele adevărat, perceput ca fiind vulnerabil sau rușinos.

De la aceste idei psihanalitice am pornit în explorarea ideii mele de sine fals, pe care l-am văzut de cele mai multe ori ca o supraconstrucție a sufletului, ca o înzorzonare menită să protejeze și să ascundă sinele adevărat. Astfel atunci când realizam obiecte prea structurate, prea mult lucrate în detaliu, asupra cărora zăboveam zile în șir și care atunci când le duceam la bun sfârșit îmi dadeau un sentiment interior de goliciune, de vid, de fiecare dată știam că erau obiecte create din sinele meu fals, care reușea,după ani si ani de hegemonie, să mai puna stăpânire pe sinele meu real.

Dacă am avut de regulă această capacitate de a recunoaște când realizez ceva din sinele fals in mod clar am reușit să identific și obiectele handmade care au fost create din sinele meu adevărat, cu mențiunea că nu am încercat niciodată să opresc niciunul dintre procese,indiferent de unde izvorau acestea.

Atunci când realizez un obiect handmade cu ajutorul sinelui meu adevărat( din suflet în limbajul uzual), acesta de obiecei este foarte simplu, de cele mai multe ori monocrom sau este pictat în cel mult 2-3 culori. Asta pentru că simt că sinele meu adevărat are nevoie să și exprime puritatea și simplitatea caracteristice, simțind tot timpul nevoia să nu complic prea tare prin complexitate un obiect destinat ornamentării, îmfrumusețării, complementării hainelor sau casei mele.

Cu alte cuvinte, nu ai nevoie de prea mult adaos, surplus, supraconstrucție,sinele tău adevărat este frumos prin sine și îndrăznește să ți exibi adevăratul tău suflet în întreaga i vulnerabilitate fără teama de a fi rănit, lovit, abuzat sau ca alții te ar putea considera prea simplu, prea la vedere. Prefer să fiu considerată frivolă, lipsită de complexitate decât să mă mint întreaga viață și să nu mi cunosc adevăratele valențe ale sufletului meu.

Pentru cei interesați de modul de realizare a pandantivului din imagini: materialul din care am pornit materializarea sa este lutul cu uscare la rece, pe care l-am decupat cu ajutorul unei forme de stea, l-am lăsat la uscat o vreme bună și mai apoi am pornit,într un fel asemănător scrierii automate a dadaiștilor,să pictez în acuarelă albastră și albă ceva ce nu știam cum avea să arate până nu am terminat: niște flori care mie îmi amintesc de ceramica de Delft, o ceramică foarte îndrăgită de mine. Am ales să nu lăcuiesc produsul finit tot din dorința mea de a evita orice protecție, orice strat care ar fi stat între mediu și nevoia mea de a mă arăta nud, fără lacuri, fără protecții nenecesare, fără apărări,fără adăugiri, fără procese conștiente, fără, fără…

Draga mea, dacă ai curajul să fii tu, să te alegi pe tine și ești și iubitoare de handmade, te aștept să-mi împărtășești într un comentariu mai jos sau într un mail la adresa avramescuoana1@gmail.com experiența ta cu procesele creative izvorâte din sinele tau adevărat, nu cel social,de fațadă.

Dacă vrei să cumperi o parte din sufletul meu vulnerabil dar la vedere, afla că pandantovul din imagini este pe stoc și îl poți achiziționa de pe pagina mea de facebook Pietre acrilice.

Te aștept cu drag și îți doresc multă inspirație în propriile procese creative! 💙💙💙💜💜💜💜

Pandantive din lut și hârtie de orez: Actualizarea de sine

Bine v-am regăsit, prieteni crafteri! Astăzi m-am gândit să îmbin din nou un concept din psihologia -umanistă de această dată- cu noile obiecte decorative create în atelierul nostru.

Ca să pot aborda cu succes subiectele pe care le-am pregatit pentru voi de data aceasta, am nevoie inițial să vă aduc din nou in universul magic al accesoriilor handmade.

V-am obișnuit deja cu fascinația mea: îmi place să iau o idee și să o transform în realitate,să o aduc în palpabil. Nimic nu se compară cu sentimentul de împlinire interioară care te cuprinde când aduci din neant la viață și formă un obiect imaginat de tine: de la etapa modelării lutului când ai oportunitatea să simți energia materialului în propriile mâini, de la modul în care tai și așezi hârtia de orez respectând fragilitatea sa constituțională, până la bucuria acoperirii produsului final cu un strat de lac dur menit să protejeze obiectul creat de tine și să-i intensifice culorile.

După ceva purtare, ca mai toate femeile, ajung să mă plictisesc de accesoriile pe care le port, în astfel de momente îmi realizez bijuterii handmade noi pentru a îmi actualiza imaginea. Acest fel de actualizare reprezinta doar o mică parte din procesul continuu de actualizare a sinelui meu,aflat în schimbare permanentă.

Despre actualizarea sinelui vreau să împărtășesc cu voi in următoarele paragrafe:

În ciuda faptului că K. Goldstein a fost cel care a introdus conceptul de actualizare a sinelui, accepțiunea modernă a termenului derivă din opera lui Alfred Adler, unul dintre pionierii psihanalizei clasice.

Reactualizarea sinelui este privită din acest context ca o explorare zilnică a drumului tău, cu accentul pus pe proces și nu pe destinație, în vederea accentuării virtuților, aspirațiilor și împlinirii depline a potențialității sinelui tău.

Există o serie de psihologii actuale orientate spre integrarea stării de bine care pun accentul pe actualizarea sinelui, prin menținerea unei stări vigile asupra vârstei corpului nostru, maturizare, dorințe și pasiuni care se modifică direct proporțional cu schimbările noastre influențate de aportul mediului și timpului.

În definitiv, suntem ființe creative, active, orientate spre creștere si dezvoltare având libertate în parcurgerea propriului drum plin de lumină.

Așadar, pentru a îți dezvolta armonios potențialul tău întreg, e nevoie să fii deschis spre experiență( de orice natură ar fi ea), să ai curajul să percepi realitatea fără prejudecăți sau idei preconcepute,să ti accepți propria persoană fară să mai creezi o falsă imagine de sine și fără să te simți vinovat și rușinat de propriile eșecuri.

Pandantivele din imagini sunt realizate într-o manieră destul de facilă și anume prin tehnica decoupage și au fost decorate cu hârtie de orez magică sub forma unor mandale luminoase.

Pașii sunt următorii:

1. Modelezi lutul în forma dorită, lași la uscat cel puțin 12 ore
2. După ce forma este uscată, aplici un strat de lac- adeziv pentru decoupage(eu îl folosesc pe cel de la Pentart, varianta silky shine), aplici ușor cu vârfurile degetelor prin presare ușoară hârtia de orez aleasă și decupată și lași să se usuce dar nu înainte de a verifica dacă hârtia a aderat fără bule de aer sau imperfecțiuni pe suprafața de lut.
3. După ce hârtia s-a uscat și s-a lipit bine de blankul din lut, poți trece la aplicarea celui de-al doilea strat de lac adeziv pentru decoupage. Lași din nou să se usuce.
4. După urcare, poți adăuga mici pete de culoare acrilică pe margini pentru a pune în valoare și mai bine mandala din hârtie de orez. Eu am ales să colorez spatele și marginile pandantivelor în culori acrilice și să le adaug mici puncte.
5. Faza finală constă în aplicarea unui strat dur de lat menit să protejeze întreaga suprafață a pandantivului și pentru a îi conferi un aspect compact obiectului realizat. Puteți de asemenea să aplicați patine de învechire, mediumuri de crăpare sau alte lacuri finale cu efecte diverse.
6. Poartă pandantivul cu iubire, recunoștință față de sinele tău creativ și creator și bucură-te de minunea de a fi!

   Așadar, sfatul meu este să te întrebi permanent cine (mai) ești, ce valori ai( cum s-au schimbat ele de-a lungul timpului?), în ce crezi, cum iubești și cum poți ajuta pe ceilalți zi de zi, actualizându-te astfel constant pentru a nu te trezi intr-o bună zi că ești un observator indiferent al propriei vieți.

   

   

   Până la o următoare actualizare a articolelor de pe blog, vă invit să vizitați Magazinul nostru magic, unde veți descoperi soldările de primăvară, promoții la seturi de bijuterii iar dacă îți dorești unul dintre pandantivele realizate de mine astăzi, află că le poți achiziționa de pe pagina noastra de facebook. 

 

Vă doresc un week end plin de lumină și recunoștință!

Projecturi de primăvară timpurie: Pandantiv temenos

Bine v-am regăsit, dragi prieteni crafteri! Vremea absolut minunată de zilele acestea m-a cucerit incurabil și am început să zumzăi deja de gânduri vesele de primăvară; gânduri- gânduri care își scot capetele din pământul înghețat, ca mugurii verzi de lumină creativă.

Bănuiesc că nu sunt singura care simte că vremea de afară ne îndeamnă să ne întindem la uscat visele primăvăratice, cu atât mai bine dacă sunt și pline de creativitate !

Și dacă despre vise creative vorbim, recomandarea mea de săptămâna aceasta în materie de crafting do it yourself este acel pandantiv sau magnet de frigider, accesoriu sau cum dorești tu să-l numești , creat în atare manieră încât să te pună în contact cu acea parte din tine care se numește simbioza cu natura.

Propunerea mea de această dată : pandantiv cu crenguță verde încrustată în lut sau magnet de frigider realizat în aceeași temă. Deja v-am obișnuit cu pasiunea mea incomensurabilă pentru lut, în special lutul cu uscare la aer care mi se pare un material pe cât de versatil pe atât de ușor de modelat. Este un material cu care te poți juca creativ alături de copiii tăi tocmai pentru că este un material maleabil și ușor.

Acest project s-a născut din nevoia mea de a purta un talisman care să își caute și de ce nu să-și găsească, un corespondent perfect în natură. Simt tot mai des cum alienarea față de sinele nostru ”vegetal” ne face să ignorăm părți vitale din noi: poate că ritmul accelerat în care evoluează tehnologia, poate gradul tot mai efervescent de integrare în cultură sau poate în fapt ritmul fast forward în care reușim să irosim timpul, ca resursă neregenerabilă, ca singurul lucru pe care de fapt îl avem prea puțin; poate toate acestea mă fac să mă gândesc tot mai mult la o reconectare, pe orice cale, cu natura și cu părți din sinele nostru.

Fiecare dintre noi avem în minte o imagine a sufletului nostru sau , cel puțin, a unui spațiu din sufletul nostru unde sălășluiesc toate emoțiile noastre. Revenind la Carl Jung , acesta a împrumutat un termen din alchimie pe care l-a adus în spațiul psihologiei analitice și care mie mi s-a părut sublim: este vorba de termenul de temenos.

Temenosul, fiind privit inițial ca un vas, instrument adânc în care alchimiștii amestecau substanțele pentru a obține piatra alchimică, este privit în accepțiunea lui Jung ca un spațiu din sufletul tău unde îți poți cristaliza, distila sau concretiza sentimentele tale. Eu aleg să privesc temenosul ca pe un concept care îmi ilustrează ideea de altar al sufletului,locul unde îmi pun emoțiile laolaltă, intr un proces continuu de actualizare.

Așa a ajuns să simbolizeze pandantivul crenguță o imagine fidelă a temenosului sufletului meu, ca și când aș fi o pasăre și crenguța e locul unde mă pot așeza să mă odihnesc.

Nu știu cum sunteți voi fetelor, daaaar eu investesc de cele mai multe ori obiectele pe care le port cu atribute omenești, cu afecte și alte caracteristici umane. De exemplu, de fiecare dată când port pandantivul crenguță, temenosul meu simbolic, mă simt mult mai vie, ca și când ”seva” acrilică a crenguței încrustate în lut poartă un semnificant esențial în crenguța speranței și curajului care înmugurește treptat treptat în spațiul mental al creativității.

Un astfel de pandantiv sau magnet se realizează foarte ușor(știu că v-am promis un tutorial despre lut și modul în care îl poți folosi în projecturile tale creative, it will come for sure :p ) : întinzi lutul, alegi forma pe care o dorești pentru pandantivul tău, tai lutul cu forma respectivă( eu am folosit un păhărel de shot uri :)) ). Cât lutul este încă umed, cu ajutorul unei crenguțe( eu am folosit o crenguță dintr-un arbust din familia coniferelor) pe care o presezi moderat în lut până în punctul în care să-ți permite să observi urma sa când o desprinzi din lut.

Mai apoi știi ce ai de făcut: lasă lutul să se usuce cât mai bine, alege culorile cu care vrei să ți pictezi talismanul tău și lasă imaginația să-și facă partea sa. 🙂 După pictarea pandantivului poți opta pentru diverse medii sau patine de învechire dacă îți place efectul. Pentru pandantivul din imagine am folosit la final un mediu de crăpare pentru efectul dorit însă am folosit o cantitate infimă pentru ca am urmărit să i ofer pandantivului doar o tentă sensibilă de vintage.

Dacă ți-a plăcut pandantivul meu sau magnetul realizat ìn aceeași manieră, sau poate ți-a plăcut povestea mea, află că poți achiziționa la alegere produsele dacă intri în magazinul nostru de pe pagina noastră de facebook.

Dacă vrei să împărtășești cu noi o poveste creativă care îți este dragă, scrie-mi în secțiunea de comentarii sau la avramescuoana1@gmail.com și vom publica povestea ta aici 🙂

Până la următoarea povestea de handmade vă urez un week end creativ și plin de lumină! 🙂 💙💙💙💚💚💚💚💜💜💜💜🍻