Van Gogh s- a hotărât să moară. S-a împușcat în burtă și apoi a început să trăiască. În amintirea mea, a Domnului Echt și a unora mult prea ignoranți.
Stătea în iarbă în chip de Domnul Echt și sângera ciuperci halucinogene upgradate într-un halou unde lumina voia să pătrundă doar rugată.
Superman voia să o salveze pe Hona-cea-Adormită în pădurea insomniacă. Doar că McDonalds îți lansase o nouă linie de big-macuri halucinogene și vitele așteptau nerăbdătoare să intre în Biiiiiig–(deal??? No shit ! ) Mac .
Între timp se umpluse Graalul , colajul se înroșise de la atâtea like-uri.
În somnul lor, Hona și Echt sforăiau principii estetice care în alte circumstanțe ar fi născut niște curente artistice mai puternice decât cele ce bat în ochii orbi ai privitorului.
Dacă ar ști cineva să deseneze zorile––– momentul în care se alege întunericul de lumină . Dacă cineva de aici, din prezent, din realitatea asta înșelătoare, … of, însă toți știu doar să numească întunericul și eventual, pseudo-lumina.
Laptopul îți lăsase papucii să se bucure de berea belgiană ce-și trăgea seva dintr-o mănăstire benedictină construită lângă patriarhia în care sughițau prea sfintele moaște ale domnului Echt iluminat între paranteze.
Avionul McDonald livrează Coca-Cola în stare solidă …
NU suntem anonimi…în ciuda faptului că mergem la festivalul Anonimul în Deltă –n august .
O invazie de nou într-un subterfugiu al vechiului… E dezarmant, Van Gogh nu e niciodată vechi cum nu se poate situa niciodată într-o emisferă cosmică ponderată. Mă întreb și acum halucinant ce este ponderea, realitatea crudă ce te trudește în portrete dubios de chinuite sau idiosincrazia privitorilor debusolați de simplitatea crudă a culorii?
Asta nu e talent. zău.
Unde sunt primăverile de altădată ?
,
Aici sunt , răspunse Van Gogh , fluierând.
Desen în stilou, tempera și colaj de Fata de ghindă.
O mână stângă 
Reblogged this on O fată de ghindă..